Unul dintre ultimele proiecte marca Woody Allen, Scoop, se doreste a fi o comedioara cu accente de film politist si intrigi de pelicula romantica care, pe deasupra, mai incearca sa si devina material didactic in Introducere in tehnica reportajului de investigatie.

Avem de-a face cu o jurnalista in devenire, Sondra Pransky (Scarlett Johansson), si un magician fara viata sociala, Sid Waterman (Woody Allen), care se transforma peste noapte si fara prea multe ezitari intr-un cuplu cu talente de detectivi aflat in urmarirea unui asa zis criminal in serie, criminalul cu cartile de Tarot.

Totul porneste de la recentul decedat, marele jurnalist Joe Strombel (Ian McShane) care incearca sa pacaleasca si sa mituiasca Moartea scapand de mai multe ori din drumul catre eternitate doar pentru a-si transforma ucenica de ocazie, Sondra, in cel mai mare jurnalist de investigatie. Posesor al unei informatii de exceptie, aceea ca fiul bogat si celebru al lordului Lyman, Peter (Hugh Jackman) ar fi asa- zisul criminal cu cartile de Tarot, Strombel isi face aparitia in viata studentei si a prestidigitatorului pentru a-i convinge sa ii urmareasca firul si sa descopere “bomba zilei”.

Si de aici mai departe, avem filmul: o comedie, la baza, fara umor inteligent, presarata obsesiv si frustrant cu iesirile si aparitiile aceluiasi Woody Allen cu care ne-am obisnuit, si transformata, pe parcurs, intr-o pelicula politista cu final demn de un asa subiect.

Ce poate naste un nume si o marca? - Curiozitate si dezamagire, in acest caz

Prea mult efort nu le-a cerut scenariul acestor actori: se joaca lent, oarecum prostesc si fara sclipiri. Glumele lui Allen pare invechite, iar momentele ce ar trebui sa dea culoare subiectului (cum ar fi siretlicurile magicianului sau aparitiile fantomei jurnalistului), mai mult plictisesc decat incanta.

Pe scurt, imaginati-va un film care se doreste a fi veridic, inteligent, comic, apetisant si plin de verva. Ei, exact asta nu este Scoop. Este monoton, banal si nu are nimic diferit fata de un film naiv si prostut de acest gen. O mare dezamagire din partea unui astfel de regizor si a unei asemenea distributii care arata constant, de-a lungul a 90 de minute, efortul cu care scenariul “se chinuie sa se resuciteze”.

Iar in final, te intrebi de ce si care a fost scopul, insa nu gasesti nici un raspuns. Si-au dorit ceva greu de atins cu un scenariu atat de slab si cu un efort atat de mic.

Tot ce iti ramane intiparit in minte sunt: laitmotivul lui Allen (acela cu “sunteti un public minunat si va iubesc din toata inima”) care a vrut sa fie un punct de baza comic, dar a devenit aproape insultator asupra publicului telespectator si firul de film politist cu final “surpriza” care nu merita mai mult de o nota 4 si care frustreaza tot acelasi telespectator nemultumit ca a fost nevoit sa vada “in actiune” o asemenea distributie.

NOTA: 4/10