Cand m-am ridicat de pe scaun la finalul peliculei Night at the Museum 2: Battle of the Smithsonian m-am gandit asa: mai mult ca sigur echipa de filmare si actorii s-au distrat pe cinste la crearea acestui flecustet comico-SF, potrivit sa-i distreze pe copii si sa ii relaxeze pe parinti la o iesire in week-end cu familia.

Continuand seria aventurilor lui Larry Dailey, paznicul de noapte dintr-un muzeu in care exponatele prind viata, regizorul Shawn Levy vine acum cu o noua aventura, mai plina de efecte si cu o distributie mai bogata.

Scenariul sequel-ului Night at the Museum are la baza cartea cu ilustratii pentru copii "Night at the Museum" scrisa de Milan Trenc in 1993. Publicatia s-a bucurat de un succes rasunator atat in randul copiiilor cat si al adultilor. Asa ca, Levy s-a decis sa transpuna aventurile paznicului Larry Dailey si pe marile ecrane. Asa a aparut Night at the Museum. Succesul de care s-a bucurat aceasta pelicula l-a determinat pe regizor sa faca si o continuare, Night at the Museum 2: Battle of the Smithsonian.

In noul episod, Ben Stiller imbraca din nou hainele timidului Larry, de data aceasta  insa cu un statut social magulitor care ii aduce o gramada de bani: cel de inventator. Ocupat pana peste cap cu afacerile lui, ultimul succes fiind inventarea unei lanterne flourescente pe care sa o poti gasi usor noaptea, la urechile lui ajunge vestea ca muzeul de Stiinte Naturale trebuie modernizat. Astfel, toate obiectele exponate vor fi duse in beciul marelui muzeu Smithsonian si inlocuite cu niste holograme.

Larry indragostit de prima femeie-pilot

Neputand sa-si lase prietenii „istorici” de izbeliste, Larry porneste intr-o aventura captivanta in care personaje precum Napoleon Bonaparte (Alain Chabat), Ivan cel teribil (Christopher Guest) sau Al Capone (Jon Brenthal) prind viata si sunt gata la ordinul faraonului Kahmunrah (Hank Azaria) sa cucereasca Simthsonian-ul si ulterior lumea.

Alaturi de personajele din episodul trecut: simpaticul cowboy in miniatura Jedediah (Owen Wilson) si inteleptul Theodore Rooselvet (Robin Williams), Larry va beneficia si de ajutorul lui Amelia Eartheart (Amy Adams), prima femeie pilot, care il va da peste cap complet pe timidul paznic.

Dupa cum se poate observa, povestea este destul de puerila si prinde bine doar copiilor care vor sa mai invete intr-un mod distractiv istoria si sa cunoasca indaproape personajele care au avut un cuvant de spus in istoria omenirii de-a lungul secolelor.

Personal insa, pot spune ca mi-a placut filmul. E adevarat, nu m-a dat pe spate si nici nu am luat-o drept cea mai tare comedie vazuta vreodata, dar m-a binedispus din cand in cand cu cateva glumite si nu m-a plictisit foarte tare pe parcursul celor 2 ore, cat am stat intepenita pe scaun.

Faraonul cel rau Kahmunrah - prieten de bere

Desi, replicile filmului au fost la un moment dat desuet si un mare cliseu in ceea ce priveste gandirea hollywoodiana, in mare parte au fost ok. Dupa parerea mea, cel care a salvat aceasta comedie din a fi categorisita drept una plata fara sare si piper a fost simpaticul raufacator Kahmunrah.

Pot spune fara niciun fel de indoiala ca Hank Azaria si jocul sau actoricesc a facut din acest personaj rau, unul pe care ti-ai dori sa-l scoti la o bere ca sa te mai amuze, si in niciun caz unul pe care ai vrea sa-l rapui.

Ben Stiller nu impresioneaza in rolul paznicului, desi si-a dat toata silinta. De exemplu, in momentul in care incearca sa-l enerveze pe Kahmunrah cu tableta fermecata pe care nu vroia sa i-o dea, pot spune ca m-a amuzat. Dar si aici, cred ca ajutorul a venit tot din partea faraonului si replicilor sale pline de umor.

Rolul jucat de Amy Adams a fost insa unul destul de bun. Actrita chiar a reusit sa recreeze imaginea unei femei puternice, inteligente si pline de viata care ar putea-o intruchipa pe prima femei-pilot din istorie. Cat despre Robin Williams si Owen Wilson nu pot spune decat ca au fost asa cum sunt ei de obicei, nimic spectaculos, dar nici nimic de reprosat.

Intr-un final...tot o poveste pentru copii

Efectele speciale au fost bine redate, nu ca as fi experta in detaliile tehnice ce tin de realizarea acestora. In calitatea mea de spectator pot spune atat: nu am surprins vreun cascador cu peruca ce se dadea Ben Stiller si toate obiectele acelea, de la tablouri vii, pana la statui precum Abraham Lincoln sau Ganditorul ce zburdau gratios, au fost mai mult decat reale.

Mesajul transmis de film potrivit caruia fericirea o gasesti atunci cand faci ceea ce-ti place alaturi de oamenii la care tii, ei bine mi-a fost cam greu sa-l diger. Consider ca fericirea implica mai multe lucruri si pentru a ajunge la ea, trebuie sa faci fata multor contexte si situatii ce nu tin de tine sau de oamenii la care tii. Nu m-am suparat insa prea tare pe pe viziunile lor hedoniste...pentru mine a fost totusi un film pentru copii.