Dintotdeauna, visul oricarei femei inca din copilarie a fost sa se marite ca sa imbrace rochia alba de printesa si sa aiba o casa a ei in care sa-si faca de cap. Probabil ca nu este general valabil, insa, cel putin din filme, asta am invatat. Drumul pentru atingerea unui asemenea “tel” nu este intotdeauna usor, “the One”, adica alesul, nu este intotdeauna ceea ce pare si mereu se vor gasi alte si alte obstacole in calea fericirii viitoarei mirese.

O asemenea problema are si Anna Brady (Amy Adams), implicata intr-o relatie cu un doctor de succes si mare perspectiva (Adam Scott) de la care asteapta, cum altfel, un inel de logodna, dar acesta nu mai vine. Cum Anna este disperata sa aiba o familie a ei, traverseaza jumatate de planeta (din Boston pana in Dublin) pentru a-l cere ea in casatorie pe iubitul ei si asta dupa ce a plecat urechea la o traditie asa-zis irlandeza, de “an bisect”, inventata de tatal ei.

Fara sa stea pe ganduri, Anna isi indoapa Louis Vuitton-ul cu toale si pantofi de firma si traverseaza oceanul ca sa-si surprinda iubitul cu o cerere in casatorie. Asta da vointa!

Obstacolele nu intarzie sa apara, iar natura insasi se interpune cu incapatanare in drumul Annei si din cauza conditiilor meteo putin spus nefavorabile avionul aterizeaza in Tara Galilor in loc de Dublin. Nimic nu sta in calea unei femei atunci cand isi pune ceva in cap. Barbatii stiu de ce. Ok, avionele nu mai zboara. Si ce? Exista intotdeauna barci chiar daca e furtuna si pe mare si dama e in tocuri, impiedicandu-se la fiecare zece centimetri de o valiza mai mare decat ea.

Asa ajunge roscata Anna din Boston intr-un mic pub tipic irlandez unde cade la invoiala cu Declan (Matthew Goode) s-o duca cu masina la Dublin in schimbul unei sume generoase. Sa mai spun ca piedicile vor curge garla, punandu-i pe cei doi in situatii amuzante care va vor smulge macar un zambet?

Leap Year este o comedie romantica inscrisa perfect in tiparele previzibile ale filmelor americane de gen, iar clicheele nu lipsesc (prejudecatile barbatilor despre femei sau invers, scene vazute si prin alte filme, personajele stereotipe). Totusi, pelicula lui Anand Tucker nu este foarte plictisitoare si pe alocuri reuseste sa fie si amuzanta.

Despre jocul celor doi protagonisti, Amy Adams si Matthew Goode, nu este mare lucru de spus; este decent pentru un astfel de film al carui scenariu nu presupune investigarea psihologiei personajelor.

Leap Year este un film numai bun de vazut la o “ieseala” (cum zice reclama) cu prietenele, daca nu cumva vreti sa va chinuiti jumatatea semnificativa cu o poveste demonstrativa despre capacitatea femeilor de a lua cu asalt chiar si natura atunci cand au o idee fixa. Daca, totusi, nu sunteti “in the mood for love”, incercati Invictus sau fantasy-ul Alice in Wonderland.