Cea mai noua colaborare a regizorului Paul Greengrass cu Matt Damon da nastere unui thriller conspirativ care alearga nebuneste prin Irakul invadat de americani in cautare de arme de distrugere in masa.

Inspirat de cartea de non-fictiune “Imperial Life in the Emerald City" a jurnalistului Rajiv Chandrasekaran, Green Zone paseste pe un teritoriu mult exploatat in ultimii ani: razboiul din Irak. Il diferentiaza insa de restul retoricilor propagandistice, care glorifica eroismul soldatilor americani, abordarea cvasi-documentarista a unei povesti foarte plauzibile, mai ales in contextul istoric si politic actual, in care interventia SUA in Irak este unanim condamnata.  

Green Zone urmareste in stilul Bourne traiectoria investigativa a ofiterului Roy Miller (Matt Damon) care “miroase” ceva putred in dosarele cu informatii primite de la Pentagon cu privire la armele de distrugere in masa detinute de irakieni. Misiunea lui Miller este de a localiza armele chimice, pretextul pentru care americanii au invadat Irakul in 2003, insa ofiterul incepe sa aiba dubii dupa ce, in repetate randuri, echipa sa nu reuseste sa gaseasca nici urma de arma biologica.

Uitand complet de faptul ca ordinele sunt facute pentru a fi executate si nu discutate, Miller se arunca inarmat cu oarecare banuieli intr-o investigatie proprie, ajutat de localnicul Freddy si agentul CIA Martin Brown (Brendan Gleeson) pentru a descoperi "sursa" informatiilor eronate furnizate de Pentagon.

Pe masura ce tensiunea se acumuleaza ca intr-un film din seria Bourne (Greengrass si Damon au lucrat impreuna la The Bourne Supremacy si The Bourne Ultimatum), scade direct proportional credibilitatea actiunilor lui Miller care isi fenteaza cu mare usurinta taskurile de soldat in favoarea unei misiuni one-man pentru aflarea adevarului si linistirea eticii personale.

In razboiul dintre CIA si Pentagon (nu toti americanii sunt in aceeasi tabara), Miller se aliaza cu primii, devenind implicit un ghimpe in coaste pentru agentul guvernamental Clark Poundstone (Greg Kinnear) care trimite trupele speciale (faimosii duri din Navy Seals) pentru a sterge urmele (inclusiv persoanele) ce ar putea duce la revelarea conspiratiei.

Scenariul lui Brian Helgeland este atent construit si punctat de o nota pregnant anti-americana prin intermediul unor scene (Bush anuntand mandru succesul democratiei asupra teroristilor si grimasele bucuroase ale staff-ului american care urmareste transmisiunea) si personaje antagonice (ticalosul Poundstone - interpretat enervant de bine de Kinnear -  sau durul comandant Navy Seals, in care se pierde aproape fara sa fie recunoscut Jason Isaacs).

Matt Damon este, fara dubii, actorul potrivit pentru a reda cu scrupulozitate incapatanarea, convingerea si nebunia lui Miller de a dezlega misterul “Magellan” (nu va dau detalii, va trebui sa mergeti la cinema ca sa aflati ce este Magellan), oricare ar fi consecintele.

De admirat, este si Khalid Abdalla in rolul irakianului Freddy, un fel de personaj-portavoce pentru punctul de vedere al populatiei irakiene confuze, umilite, abuzate si agresate, nu numai de fostul regim, dar si de cel actual. Discursurile pe care i le tine lui Miller despre starea natiunii irakiene sunt totusi cam desuet si mulate mai mult pe ideile despre democratie proprii americanilor.

Paul Greengrass isi arata antrenamentul in materie de thrillere si transporta spectatorul chiar in mijlocul Bagdadului prin miscarile de camera (filmarile din mana), taieturile bruste si imaginea granulata (pentru redarea cat mai realista a povestii). Unul dintre cele mai laudabile aspecte este cel legat de decoruri; filmarile nu au avut loc la Bagdad, cum veti inclina sa credeti (nici nu prea ar fi avut cum), ci in Anglia, Spania si Maroc, dar cumva, designerii si cei care s-au ocupat de efectele speciale au reusit sa alcatuiasca un decor atat de verosimil, incat ai impresia ca urmaresti evenimentele chiar din fantomaticul oras irakian.

Green Zone este un must-see, mai ales pentru fanii Bourne si/sau Greengrass, dar si pentru cei care cautau de mult un thriller conspirativ (oricat de reala ni s-ar parea povestea, filmul ramane pana la urma o fictiune) care sa te tina alert timp de aproape doua ore.