Paul (Hugh Grant) si Meryl Morgan (Sarah Jessica Parker) sunt un cuplu de succes, fiecare are propria companie, si, se pare, propria viata separata de jumatatea careia i-a jurat iubire eterna. In New York-ul consumist, cei doi alearga mereu dupa clienti si mai putin unul dupa altul, asa ca e usor de inteles de ce mariajul lor este pe cale sa se destrame, mai ales dupa ce Paul calca stramb.

Tot certandu-se la ce consilier de probleme maritale sa apeleze, cei doi devin involuntar martorii unei crime. Cum asasinul ii urmareste pentru a-i lichida, agentii federali ii trec in programul de protectie a martorilor si ii expediaza intr-un satuc din Wyoming, in grija serifului local si a nevestei sale pistolare.

Rupti din jungla poluata a Manhattanului, Paul si Meryl se simt in Wyoming ca niste pesti pe uscat, aerul curat impiedicandu-i sa respire. Cum nu pot folosi telefonul si internetul pentru a comunica cu prietenii sau partenerii de afaceri, cei doi soti sunt nevoiti sa invete din nou sa comunice unul cu altul, dand o ultima sansa casniciei lor. Si in timp ce ei lucreaza la terapia de cuplu, nici asasinul nu sta degeaba, google-indu-i de zor pana le da de urma.

Ca orice comedie romantica, Did You Hear About the Morgans nu duce lipsa de scene siropoase si usor nevrotice, insa duce lipsa de scene amuzante, culmea. Practic, daca ati vazut trailerul, ati vazut tot ceea ce v-ar putea face sa schitati un zambet la vizionarea acestui film.

Nu aveam pretentii prea mari, mai ales ca nu trebuie sa fii om de stiinta ca sa-ti dai seama ca duo-ul Hugh Grant – Sarah Jessica Parker este doar o strategie de marketing, pe numele celor doua vedete bazandu-se vanzarea si distribuirea productiei, dar oricat si oricum ai privi Did You Hear About the Morgans, nu exista niciun fel de atractie intre cei doi, nici macar in scurtele momente de romantism mimat.

Hugh Grant este blocat in binecunoscuta grimasa britanica (pe care a afisat-o si in viata reala cand a fost prins cu panatalonii in vine agatand “companie” pe un bulevard din LA cu ceva ani in urma), iar in cateva scene se lupta atat de tare cu personajul, incat ai impresia ca ceva il sufoca si tipa dupa ajutor. “Jocul” lui este dureros de privit, iar accentul atat de nepotrivit ca-ti vine sa-ti astupi urechile si sa-ncepi sa canti. Dar asta e daca regizorul are o muza doar si se incapataneaza s-o “stoarca” de talent la maxim (Grant a mai aparut si in Two Weeks Notice si Music and Lyrics, comedii regizate tot de Marc Lawrence).

Sarah Jessica Parker nu se mai dezice de manierismele lui Carrie Bradshaw si probabil veti avea, ca si mine, impresia ca priviti o continuare la Sex and the City.

In roluri secundare, seriful Wheeler si sotia, apar Sam Elliot (cu o mustata imprumutata din Tombstone) si Mary Steenburgen (un fel de Sarah Palin, cum remarca Meryl), care fac filmul un pic mai usor si nedureros de urmarit. Dezamagitoare este distribuirea lui Michael Kelly (a facut un rol excelent in Changeling in chip de detectiv) pe post de asasin care are fix doua replici completate de o privire cretina de ucigas pierdut in…Wyoming.

Did You Hear About the Morgans? este plin de clisee si stereotipuri (din nou avem americani de culoare pe post de politisti, dicotomia oras vs. provincie cu sesiunile de tras cu pusca ca parte a antrenamentului de integrare in peisaj, aceleasi costume de cowboy pe umerii unor americani cu ochi mari care gandesc in reluare – daca nici macar ei nu cred ca provincialii lor sunt destepti…), este sarac in scene amuzante si dialoguri inteligente (le poti ghici inainte sa iasa din gura personajelor), iar Hugh Grant si Sarah Jessica Parker chiar nu au ce cauta impreuna pe acelasi ecran. Cel putin nu ca sot si sotie.

Mergeti la Did You Hear About the Morgans? doar daca ati bifat deja toate celelalte filme de la cinema, daca sunteti la o intalnire romantica si numai la film nu va sta mintea sau daca sunteti un cuplu plictisit si, just for fun, va imaginati partenerul in chinuri groaznice. Doar ca, in cazul asta, va trebui sa-i impartasiti durerea.