Parintii m-au invatat ca niciodata sa nu fiu de acord cu o afirmatie decat dupa ce ma conving pe propria piele de verdicitatea ei. Si cum despre pelicula Carol I auzisem vorbe nu tocmai frumoase, am purces la Sala Union a Cinematecii Romane sa vad daca este adevarat sau ba.

In proportie covarsitoare au venit sa vada noua productie a lui Sergiu Nicolaescu persoanele de varsta a 2-a spre a 3-a, probabil cei care au crescut cu filmele lui.

Carol I este un film despre ultimele zile din viata monarhului si care trateaza conflictul dintre Carol si membrii Guvernului pe tema aliatilor Romaniei odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial. Motivul era un tratat secret prin care regele se obligase, in anul 1883, in cazul unui conflict armat, sa se alieze cu Germania si Austro-Ungaria. Cu toate ca in Consiliul de Coroana de la Sinaia din 3 august 1914, Carol I a fost adeptul respectarii tratatului de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, acesta a acceptat solutia propusa de Guvern: neutralitatea temporara a tarii.

Il admir pe Sergiu Nicolaescu pentru curajul de a lansa o docudrama, un gen cinematografic aflat la granita dintre documentar si film artistic, cu care alti cineasti nu se prea incumeta.

“Pentru Patrie” - scos de la naftalina

Filmul a primit finantare de 195.000 lei in 2006 de la Centrul National al Cinematografiei, la sectiunea documentare. Cum lumea nu se prea inghesuie la cinematograf, daramite sa cumpere un DVD, probabil regizorul s-a gandit sa dreaga cumva busuiocul. Astfel ca, pe langa colajul de fimari de arhiva a decis sa insereze si scene filmate cu actori. Si ca salata sa fie completa, peste tot acest amestec a adaugat secvente din Pentru patrie, un film realizat tot de Nicolaescu in urma cu 32 de ani, o pelicula care trateaza pe indelete Razboiul de Independenta din 1877.

Experimentul din pacate nu ii reuseste. Rezultatul final este o pelicula greu de digerat in care predomina secventele de arhiva si cele din Pentru patrie.

Se insista foarte mult pe scenele de razboi. Pret de minute bune m-am plictisit urmarind succesiunea de imagini cu tancuri, tunuri si asalturi de redute. Iar atunci cand nu rulau imagini alb negru se foloseau scene taiate din Pentru patrie. Cu greu te dumiresti cine este colonelul Mihai Cerchez, cine e Osman Pasa si alte personaje cheie ale acestui razboi de independenta. Sigur, poti sa cauti pe undeva pelicula Pentru patrie si in capul tau se mai face cat de cat lumina. Insa rupte din pelicula initiala, imaginile nu mai au aceeasi forta.

In ceea ce priveste filmarile propriu-zise cu Sergiu Nicolaescu in rolul lui Carol la batranete, ele s-au rezumat doar la Castelul Peles si un pic din imprejurimile acestuia.

Nici in acest film regizorul nu s-a putut abtine sa nu ia cireasa de pe tort, adica rolul principal. Totusi scenele cu Carol I in ultimul an de viata sunt putine, iar personajele cu care interactioneaza sunt abia schitate.

Printul Ferdinand (Geo Dobre), nepotul lui Carol I, este o prezenta stearsa pe care nu mi-o amintesc sa fi facut ceva memorabil in tot filmul. Nu aflam mare lucru nici despre principesa Maria, interpretata de Andreea Macelaru Sofron. Singurul lucru care mi-a atras atentia este asemarea izbitoare cu o Kim Cattral (interpreta femeiustii dependente de masculi din Sex And The City) la o varsta mai tanara.

Regina Elisabeta – batrana fara riduri

Marina Pricopie cea care o intruchipeaza pe regina Elisabeta este o prezenta agreabila, are o privire blanda, insa e din alta poveste. S-or fi straduit machieuzele s-o imbatraneasca pentru a se apropia cat mai mult de varsta personajului dar degeaba. O fi parul incaruntit, insa tenul nu e nici pe departe al unei femei care ar trebuit sa aiba 71 de ani.

Singurul personaj care este ceva mai bine conturat este cel al lui Ion I.C. Bratianu. Aici Razvan Vasilescu reuseste sa personifice intr-un mod satisfacator pe politicianul care incearca sa ii convinga pe ceilalti ca implicarea Romaniei in Primul Razboi Mondial nu este cea mai buna solutie.

Cu ce am ramas din acest film? Cu un tur al Pelesului inclus in pretul biletului la cinema. Cu o lectie de istorie usor subiectiva pe care preferam sa o descopar singur si nu servita direct pe tava. Cu o doza de tristete: inca un film cu un subiect bun, dar cu o reprezentare cinematografica neinspirata.